Ego nr 4

Cine sunt? De prea putin timp m-am descoperit ca sa pot sa-ti raspund. Sunt iubirea ce i-o port cu ochii inchisi, si gandurile ce le omor pe varful buzelor, rostindu-le. Sunt privirea ce fuge dupa frumos, si emotia ce rasuna in amintiri. Sunt viata ce-mi trece prin vene si cenusa ce voi fi in zilele din urma. Sunt ca si voi doar praf si umbre. Nu intreba deci cine sunt, mai bine spune-mi ce vezi!

Marioneta

Visai plutind in gol,
deasupra mesei,
deasupra sticlelor de-alcool pe jumatate
golite.
Aveai chipul printre umbre,
doar ochii ti-i vedeiai
scanteind
in coltul camerei in oglinda
de departe.
Miroseai a padure,
a brad umed.
Mirosul te calma.

Vedeai tot in oglinda o crapatura de oranj,
palpaind sub o scandura
scufundata
in intuneric.
Vroiai sa pleci departe,
sa vezi ce e dincolo,
daca va fi fost ceva.

Dar aveai picioarele moarte.

Nici bratul la nas nu-ti ajungea
oricat ti-ai fi dorit
sa incerci
sa vezi ce ai simti.
Uiti de dorinta.
Stai gura-casca privind in negru,
negrul ce te-nconjoara.

Usa din spatele tau scartaie
usor,
ce muzica in ale tale urechi.
Lumina ce strapunge-n obscur.
Vedeai o umbra
in oglinda, crescand in spatele tau.
Speriata
iti inchizi ochii, doar pentru scurt timp.
Picioarele trosnind se misca, mainile la fel.

Eram eu, te-nvatam sa mergi