Zilele din urma

Vina zilele din urma
Cand timpul
Va fi mort
Pasi-vom prin “atunci” si “acum”
Trai-vom in picuri de lumina
Dincolo de trup
Doar spirit,
Ocrotind veacurile ce au trecut
Si amintirea lor.

Zbura-vom cu pasarile,
Cadea-vom cu ploaia,
Rasari-vom din pamant cu firul de iarba
Intampinand roua.
Adie-vom cu vantul, lumina-vom cu flacara
Trai-vom in rasuflarea tuturor fiarelor.

De-un grai cu copacii,
Pasarile
Pietrele si vanturile cele patru
Scrie-vom balada omenirii
Cand ea va fi pierit
Uita-vom de ura ori manie
Caci cu noi in acea zi si ele
au murit.

Cuget

Un stih calator,
fara trup,
pierzandu-se peste ape
eu
sunt vantul care poarta
soapte.

Un cantec amutit,
plutind palid
scriind pe cerul noptii istorii,
tu
esti luna, pe care o cuprind
in noapte.

O raza rupta din soare,
brazdand campia
intinzand speranta peste lumi,
sunt eu
emotia, pierduta-n timp si
nemurire.

O raza rupta din intuneric,
lovind frunzisul
aducand neincrederea si spaima,
esti tu
cugetul, ce-incerci sa ma ucizi
pe mine.