Decadere

           Seara tarzie, anuntata de ceasul vechi si prafuit din odaia de alaturi. Tacere. O calimara trantita pe jos, picurand cuvinte, acum moarte, in uitare. Din bucatarie, sunetul pisicii croncanindu-si mancarea prin dinti. Vreau sa scriu, dar nu pe-o foaie. Tu stai intinsa in patul meu, invelita cu-un cearsaf si miros de vin de-aseara. M-ai facut dintr-un inocent poet, schiop de-o mana, intr-un poet al trupului, dintr-un inger ce lupta cu cuvintele, intr-un demon al atingerii…si mai vroiam. Vroiam din nou sa pot sa-ti scriu, ca aseara, versuri intregi pe sani cu varfurile degetelor, cu buzele sa iti recit pe coapse rime, cu limba sa-ti potrivesc cuvintele, si sa fur de pe-a ta limba inspiratie divina, adusa odinioara doar de prea mandre muze, gasita ieri in tine.

Tu zeita cu par cu reflexii de roscat, ce privesti acuma cu pofta cu ochii tai inchisi spre mine, cat cu pana te schitez pe foaie, pazeste-mi inocenta, ucisa de noi doi in jocuri de penumbra, sub flacara vioaie si muribunda a unei batrane lumanari prafuite la mine pe etajera. Sa ai grija de ea muzo, ca eu n-o mai doresc de cum te-am avut pe tine, o data doar si mi-e de-ajuns, chiar de eu poftesc mai mult. Vreau in fiecare seara sa te aud soptindu-mi pseudonimul intre gemete, sa simt emotiile mele picurandu-ti din piele si ungandu-ma si pe mine, sa simt si eu, in final, ce spun ca simt personajele mele, si sa stiu ca simti la fel, pret de cateva clipe. Doua suflete unite in pacatul trupului, cufundati in misterul asternuturilor de satin, albe, pangarite cu o iubire decadenta intre un visator si-o straina, caci, chiar de te stiu de ani si ani, abia ieri te-am cunoscut cu-adevarat.

Suspini. Tremuri. Ti-e frig. Nu-ti acopar trupul de inger palid ratacit ca sa-l mai pot privi. Un geamat tarziu iti scapa din gat. Dormeai pasnic, iar eu beam din sticla pacatoasa cu apa de foc, cat asterneam versurile pe care inca n-am apucat sa le astern pe tine. Visez la noapte sa te am iar. Visez sa mor martir intre ale tale coapse, urland un ultim vers si luandu-mi ramas bun. Visez sa vi si tu cu mine, caci paradisul ar fi fad fara atingerea ta in ale mele plete blonde. Acum ma privesti, cu ochii intredeschisi. Ce frumoase sclipiri de verde din ochii tai de feline, privind confuz prin incapere. Te intinzi la loc pe perna si ma chemi langa tine.

- De ce-ai plecat? Mi-era frig, mi-ai soptit, tragandu-ma salbatic de par mai aproape de tine, sarutandu-ma adanc, pasional, ca si cand ar fi ultima data inainte sa inviem.

- M-ai crucificat de inocent, sperand sa-ti fie iertate pacatele, eu ti le-am iertat, ti-am spus eu. Fa-ma din nou un martir al cauzelor bune, lasa-ma sa musc din marul tau, sarpe viclean, sa simt iar gustul desfraului malefic in care m-ai purtat.

- Ieri mi-ai fost poet, azi vreau sa-mi fi pictor. Deseneaza-mi sub sani un curcubeu si cauta-i capatul…

N-ai apucat sa inchei ceea ce ziceai, ca ai urlat sub muscatura mea. Gatul tau a devenit vinul meu cel mai indragit, din care puteam sa beau si de mahmur, ca ma ducea intr-o betie de alt fel, ca un lichior din praf de stele macinate intr-o calimara cu lacrimi si sange.

Zgarieturi. Urlet. Dar casa era in tacere. Gemetele erau mute pentru toti afara de noi, de parca eram doar o inchipuire si eu si tu. Ne priveau peretii invidiosi ca nun e pot atinge decat de ar muri. Ne ura lemnul putrezind al mobilei, ca n-a ajuns vioara sa simta si ea mangaierile ce te fac pe tine sa gemi acum. Eu mirosind a tine, tu mirosind a mine. Ne zbateam in acest vis aevea sa se termine mai curand in timp ce speram sa tina etern. Ceasul rasuna furios, anuntandu-ne ca n-am mancat de doua zile. Picuri de ploaie iti cad pe frunte. Ochii tai privesc in tavan, buzele tale ma prind cu-un lasou. Limba ta canta in mine, in duet cu a mea, tu soprano, eu falsand. Sanii moi se joaca cu sfarcurile mele, gadilandu-le incet pe amandoua. Unghiile tale cautau geniul prin al meu sange.

Ca doua chitari de ingeri trubaduri, pe-un piedestal in purgatoriu, inimile noastre bat in corzi, parca sa sara din piept, sa se iubeasca si ele cum te iubeam eu acum. Din trupul tau imi tes in asta noapte camasa si pantaloni noi, sunt satul de cele vechi.

- Intre coapse imi vei picta un inger sau un demon? m-ai intrebat razand.

- Am sa-ti pictez un Dumnezeu de portelan, sa pot prin tine incalca a doua porunca*, sa stiu ca am sa ard in iad pentru al meu pacat, vanzandu-mi sufletul cu pretul placerii in asta seara.

- Dulce al meu poet, sufletul n-are in flacari sa-ti cada, cat pot sa-ti fiu eu inger, sa te car cu mine in ceruri, pe tine si crucea ce-o porti, sa fim etern doi ingeri in desfrau ascunsi sub marul lui Adam si Eva, iubindu-ne cum se iubeau si ei, cei dintai, in veacurile pe cand sarpele tacea, planuind ciuma lumii.

- De esti intr-adevar inger, dupa ale tale aripi ma voi ascunde la judecata, si prin al tau sange voi primi iertarea.

- Iertarea o vei primi prin ale tale cuvinte, geniu al vorbelor in vant, si nu prin vreun sacrificiu al meu.

- Am sa iti cred minciunile, inger desfranat, pana cand am sa te privesc cazand, neputand decat sa astept sa ma arunc dupa tine cand legiunile Raiului vor fi plecate.

- Nu va fi nevoie, vom fi bine ascunsi. Adam si Eva au fost primii pedepsiti, noi vom fi cei vesnic nejudecati.

Ti-am turnat ceara pe abdomen. Ai incetat a ma mintii, lasand strigatele tale sa ma incante, in dulci amagiri ale unei eterne amoruri, sub patura Domnului de negasit, razand la stramosii inselati de sarpe. Dar tu esti sarpele, tu esti Lucifer, venit sa-mi rapeasca sufletul, iar eu ma dau tie cu intreaga vointa libera. Dar o simt, in a ta voce, aparent de fata inca tanara, se ascund hohotele cohortelor intunericului, poftind sa-mi prajeasca sufletul demult pierdut in versuri, dedicate iubirii si nu lor. Dar imbratisez azi pacatul, si nu ma pot dezlipi de tine, dulce diavol cu chip cioplit de sfinti.

Odata scriam de puritate ca fiind departe de aceste desfrauri, departe de trup si de carne, departe de primitivismul omului de rand. Asta e singura puritate, pacatul, si-l doream mai tare cu fiecare adancire in fiinta ta.

Pielea ta palida arzand. Inima mea gonind peste dealurile Scotiei, c-un claymore inarmata, pentru a fi sigura ca o atinge pe-a ta, odata sa simta si ea viciul ce esti tu.

- Vreau sa gust mai mult din geniul tau, artist ascuns de ochii lumii, ascuns aici, doar pentru mine, ai zis tu, chinuindu-te sa respiri normal dupa ultimul tau geamat.

- Taci acum, asta e icoana noastra, a ingerilor in desfrau, ce atarna in hanul artistului beat si solitar, de azi, pana va arde pentru blasfemia sa.

Taceai. Te priveam. Parul iti cadea suvitat pe umeri si pe piept. Te gadila de sfarcuri. Te priveam pierdut. Nu credeam ca un demon ar putea avea asa chip.In minte imi rasuna un recviem, pentru inocenta, lacrimosa lui Mozart. Corzile parca ne descriu miscarea, iar vocile parca ne ridica geamatul in slavi. Ma ridic iar de langa tine. Cad, cu picioare imbatate, la podea. Tu zambeai. O privire malefica se deslusea in privirea ta acum. Recviemul tu-l cantai, cu vocile din launtrul tau. Ori asa mi se parea in acea clipa. Ochii mi se inched. Nu mai stiu de tine, de mine nici nu-mi pasa. Adorm.